În urmă cu 16 ani luasem hotărârea de a cumpăra o căsuța pentru Teo. Era mică și sclifosită la mâncare, așa că am zis că ar fi o soluție să iau o casă la țară, una bătrânească, de vreo 85 de ani atunci. Am dus-o weekend de weekend la aer curat…mânca mai bine cocoțată într-un măr. Acum un măr bătrân pe care nu mă lasă să îl tai pentru că ii aduce aminte de copilărie. 9 ani mai târziu bătrânica mea căsuță mi-a zis să îi schimb acoperișul. Știa că dacă incep cu acoperișul, voi face mansardare și renovare…Am continuat cu alți 7 ani într-un santier mereu etapizat și deseori epuizant. Nu e o mare scofală pentru unii, însă pentru mine au fost provocări, atingeri de limite și depășiri ale lor. Am plâns și am râs, am învățat sa tai cu drujba și să dau cu motocoasa să folosesc autofiletanta sau bormașina. Am aflat că pot să înjur și să vorbesc pe limba meșterilor, în timp ce îmi supravegheam florile și vorbeam gingaș cu ele…Am învățat să-mi cresc copiii odată cu casa astfel încât fetele mele au un simț tehnic foarte bun. După 7 ani copiii mei se bucură de confortul apartamentului de la oraș într-un spațiu rural. Le place aici. Și de anul acesta, nădăjduiesc ca și copiii de la Grădinița cu program prelungit BABY Genius să vină la ateliere de creație. Până în luna mai, mai am de luat un tobogan cu leagăn…vom merge să vedem animăluțe domestice prin vecini si vom învăța despre natură direct în Rezervația Naturală Gura Dobrogei.

Și pentru că facebook-ul este pentru mine un jurnal virtual, atașez și fotografii de azi…vecinul meu Vali Tîrniceriu mi-a arat si discuit livada și gradina, ca în fiecare an. Mulțumesc acestei familii minunate pentru sprijinul și ajutorul oferit.

Legătura cu natura este adevăratul mod de a trăi frumos și echilibrat.