Ieri, le-am urat succes la școală celor care au împlinit 6 anișori. Am făcut asta mai târzior decât ceilalți pentru că funcționăm și pe perioada verii, așa că ne-am îmbrăcat în ie de ziua iei și am arătat tuturor cât de geniali suntem.
Chiar dacă, fie le era sete, fie voiau clame și coronițe în timpul serbării, sau, cei mai mici voiau cu mami, momentul m-a făcut să retrăiesc, ca în fiecare an, acel sentiment greu de descris și antagonic chiar: bucuria despărțirii. Pe de-o parte eram bucuroasă că au crescut, pe de alta tristă că nu îi voi mai vedea. Deși sper să facă precum Monica, Alexandra, Adiță, Alex care vin periodic fie și numai pentru o îmbrățișare.
Cresc, deși eu am vie imaginea lor bebelușească, ochii lor care nu știu să ascundă nimic, glasul lor vesel sau supărat, țipetele de nemulțumire sau entuziasmul lor când ma strigă să îmi arete sau să-mi povestească câte o ispravă. Am traversat împreună cu ei și părinții lor pandemia și împreună am învățat cea mai importantă lecție: să nu lăsăm distanța să ne anuleze ca oameni.
Știu că mă vor face mândră ca am ales să îmi dedic o parte din viață, lor. Vă iubesc copii geniali!
Vă iubesc fete geniale, fără de care efortul meu ar fi zadarnic.
Vă mulțumesc părinți geniali pentru încrederea ce ne-o acordați lăsându-ne în grijă perioada ce mai faină din dezvoltarea micuților voștri!
Cu toții să păstrați în suflet copilăria și momentul predării Cheii Succesului, simbolul încrederii în sine și în Dumnezeu.
„Să ai încredere în tine/E cheia a tot ce va fi bine/Iar îngerii te vor veghea,/Mereu, în toată viața ta!/Rămâi cu bine, Genial Copil,/Îți pun în inimă și-n minte,/Un semn, o Cheie, să-ți aduci aminte/ Ca-ncrederea îți va deschide,/Tot ce în viață pare ferecat!